Obligația de întreținere a copiilor, cine o datorează și cum se îndeplinește, este un subiect care apare aproape invariabial la părinții divorțați. Este până la urmă un efect al divorțului. Pentru că altfel, părinții care nu sunt divorțați, care locuiesc împreună și sunt responsabili, nu se vor da la o parte de la întreținerea propriilor copii.
Prin urmare, în cele ce urmează vom extrage aspectele esențiale prevăzute de lege și care se referă la exercitarea obligației de întreținere.
Codul civil despre obligația de întreținere
Art. 530 Cod civil prevede, ca modalitate de exercitare a acestei obligatii, urmatoarele:
(1) Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.
(2) Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Dispoziţiile art. 529 alin. (2) şi (3) rămân aplicabile.
Art 529 Cod civ. : ( 1) – Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2)- Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.(3)- Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat .
Asadar, executarea în natură a obligaţiei de întreţinere reprezintă regula, şi nu excepţia.
Această concluzie este sprijinită de modul de redactare art. sus citat si care, în primul alineat arată cum se execută obligaţia de întreţinere (în natură), iar, în alineatul al doilea, arată că numai dacă nu se realizează de bunăvoie executarea acestei obligaţii în natură, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Prin urmare, stabilirea unei pensii de întreţinere în bani reprezintă o situaţie de excepţie, care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligaţia de întreţinere.
Executarea în natură a obligaţiei de întreţinere ar trebui să fie relativ simplă, în sensul că părinţii obligaţi la întreţinere ar trebui să pună la dispoziţia copilului minor cele necesare traiului şi să suporte cheltuielile de educaţie, învăţătură şi pregătire profesională.
Cine datorează întreţinere copiilor; în natură sau echivalent banesc
Alături de art 530 Cod civ. este relevant art. 499 (1) Cod civil, potrivit căruia:(1) Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
(3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Deci, atat tatăl cât şi mama sunt obligaţi, solidar, să dea întreţinere copilului lor. Prin urmare, ambii părinţi vor trebui să-şi execute obligaţia de întreţinere faţă de copilul lor.
In legatura cu acest aspect este important a se face o delimitare intre:
Părintele „rezident” si parintele “nerezident”.
Părintele rezident
În cazul părintelui „rezident” (părintele la care copilul va avea locuinţa, conform art. 496 Cod civ.), este dincolo de orice dubiu că executarea obligaţiei de întreţinere se va realiza numai în natură.
Este clar că o executare a obligaţie de întreţinere prin plata unei pensii în bani, este incompatibilă cu situaţia părintelui „rezident”, acesta neavând cui plăti pensia de întreţinere. Prin urmare, singura soluţie care se impune este cea că părintele „rezident” îşi va executa obligaţia de întreţinere doar în natură.
Din pacate, legea nu conferă părintelui „nerezident” (părintele la care copilul nu îşi are stabilită locuinţa) un drept de control sau alte mijloace corespunzătoare pentru a putea verifica măsura în care părintele „rezident” îşi execută obligaţia de întreţinere.
Lipsa unor modalităţi eficiente de cuantificare şi control a modului în care părintele „rezident” îşi execută în natură obligaţia de întreţinere conduce, în mod logic, şi la lipsa unei sancţiuni pentru acest părinte, în măsura în care nu-şi execută corespunzător această obligaţie.
Bineînţeles, o neexecutare totală a acestei obligaţii deschide calea către decăderea din drepturile părinteşti, ceea ce, deşi într-o manieră drastică şi neplăcută, ar rezolva totuşi problema sancţionării părintelui „rezident”. Situaţia nu este însă aceeaşi atunci când părintele „rezident” îşi execută deficitar obligaţia de întreţinere în natură, fără însă ca un asemenea caracter deficitar să fie atât de semnificativ încât să poată determina o decădere din drepturile părinteşti. Un asemenea caracter deficitar nu va putea fi nici constatat nici evaluat de către părintele „nerezident”, datorită lipsei mijloacelor legale care să-i permită o asemenea conduită, ceea ce, în cele din urmă, înseamnă că părintele „rezident” va rămâne nesancţionat.
Părintele „nerezident”
În cazul părintelui „nerezident”, este deschisă, fără îndoială, posibilitatea ca acesta să-şi execute obligaţia de întreţinere în natură. Mai mult, având în vedere că aceasta este regula (aşa cum am arătat la punctul 1 de mai sus), posibilitatea executării în natură va fi prima care va trebui luată în considerare în cazul unui eventual litigiu.
Spre deosebire de situaţia părintelui „rezident”, în cazul părintelui „nerezident” sunt prezente atât posibilitatea de a evalua modul în care acesta îşi îndeplineşte obligaţia de întreţinere, cât şi posibilitatea de sancţionare în cazul neîndeplinirii corespunzătoare. Este concluzia care se desprinde din al.2 al art. 530 Cod civ. : dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
Astfel, fiind în discuţie ideea de neexecutare a obligaţiei de întreţinere în natură, este clar că va avea loc o evaluare a modului în care aceasta este executată. Din această perspectivă, se poate observa că părintele „nerezident”, fata de cel “rezident”, este supus unei sancţiuni (plata unei pensii în bani), în măsura în care nu îşi execută, chiar şi numai parţial, obligaţia de întreţinere în natură.
Aspecte practice ale relației dintre părinții rezidenți și nerezidenți
In practica, părinţii „rezidenţi” formulează cereri de obligare a părintelui „nerezident” la plata unei pensii de întreţinere în bani, neluând în seamă posibilitatea executării obligaţiei de întreţinere în natură.
De aceea, trebuie retinut faptul ca părinţii „nerezidenţi”, pot să se opuna obligarii lor la plata unei pensii de întreţinere în bani, solicitand instanţei, prin intampinare, în primul rând, respingerea cererii părintelui „rezident” (pe motivul că regula o reprezintă executarea obligaţiei de întreţinere în natură). In acelasi timp, acesta trebuie să solicite, prin cerere reconvenţională, obligarea ambilor părinţi la executarea obligaţiei de întreţinere în natură.
Atâta timp cât părintele „nerezident” nu va invoca regula executării în natură, instanţa nu va putea să o invoce din oficiu. Instanţa este sesizată numai cu o cerere de stabilire a pensiei de întreţinere în bani (din partea părintelui „rezident”) şi numai pe aceasta o va soluţiona, in baza principiului disponibilităţii ( conform căruia instanţa se poate pronunţa doar asupra cererilor formulate de către părţi ).
Prin urmare, dacă părintele „nerezident” nu solicită instanţei să respingă cererea de stabilire a unei pensii de întreţinere în bani (datorită existenţei regulii executării în natură) şi nu solicită, în acelaşi timp, ca instanţa să dispună obligarea la executarea în natură, instanţa nu va putea proceda din proprie iniţiativă în acest sens. Rezultatul va fi că instanţa va stabili o pensie de întreţinere în bani (aşa cum i-a fost solicitat de părintele „rezident”).
Cuantumul acestei obligatii de intrertinere, in natura, trebuie stabilit de catre instanta de judecata, ceea ce, din pacate, in practica, nu se intampla prea des. Stabilirea unui cuantum pentru executarea în natură a obligaţiei de întreţinere este deosebit de importanta, din punct de vedere practic, pentru a evita viziunile diferite ale părinţilor cu privire la nevoile efective ale copilului şi neînţelegerile ce ar putea decurge din asemenea diferenţe de opinii ( de ex: produse de imbracamine” scumpe”/”de firma” )
Astfel, ar trebui ca instanta de judecata, in fiecare caz in parte, sa analizeze mai mult si sa evalueze nevoile efective ale copilului, pe baza unei anchete sociale corespunzătoare ( si nu a uneia pur formale).
Asadar, unul dintre beneficiile executarii in natura a obligatiei de intretiunere (cuantificata de catre instanta) il reprezinta si o echilibrare a poziţiei părinţilor, avand in vedere procentle prevazute de art. 529 ( 2) cod civ.: „până la o patrime/o treime/o jumătate din venitul net”.
Aceste procente permit si stabilirea unei sume cu titlu de intretinere sub aceste limite, insa, in practica, instanţele stabilesc întotdeauna pensia de întreţinere în bani la maximul prevăzut de lege.
În multe cazuri, acest maxim este extrem de generos, astfel încât pensia de întreţinere nu este atât în beneficiul copilului, cât al părintelui rezident, la care locuieste copilul, iar parintele nerezident, care plateste suma respectiva, se afla in imposibilitate de a controla dacă suma platita profita exclusiv copilului sau, in egala masura ori chiar mai mult, profita parintelui cu care acesta locuieste.
» Abandonul de familie. Infracțiune, neplata pensiei alimentare