
Despre dezmoștenire și condițiile acesteia, una din chestiunile juridice la care cabinetul nostru este solicitat să răspundă. Așadar prin aceste rânduri, încercând să aducem cât mai multă lumină asupra chestiunii. Oricum, pentru informații suplimentare, contractarea serviciilor de asistență juridică de reprezentare, vă invităm să ne contactați
Deci, iată cele două întrebări principale și răspunsurile aferente.
Pot fi dezmoșteniți copiii de către părinții lor?
Pe scurt, răspunsul este nu! Și vă informăm că sediul materiei il reprezinta art. 1086–1099 Cod Civil.
Astfel, nici copiii, ca descendenti, nici ascendentii privilegiati (parintii defunctului) si nici sotul supravietuitor nu pot fi dezmosteniti in totalitate prin vointa defunctului. Aceasta pentru ca ei sunt trei categorii de mostenitori care au rezerva succesorala.
Cu alte cuvinte, legea ii va chema la mostenire impotriva vointei defunctului, pentru a primi jumatate din ceea ce le-ar fi revenit daca defunctul nu ar fi vrut dezmoștenire.
Singurul mod prin care aceste persoane pot fi excluse cu desavarsire (deci nu vor primi nici rezerva) este declararea lor ca „nedemne”. Acest lucru se constata insa ori se pronunta de instanta, nu tine de vointa defunctului, si doar pentru motivele prevazute expres de lege.
De asemenea, se poate „dezmosteni” indirect copilul defunctului, prin înstrăinarea bunurilor din timpul vieții (vanzare, contract de intretinere etc), astfel încât la data decesului, părintele să nu mai aibă nimic in proprietate, iar copilul sa nu mai aibă ce moșteni.
Rezerva succesorală
Înțelegem deci că rezerva succesorala este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii. Iar aceasta chiar împotriva voinţei defunctului, potrivit Codului civil. Rezerva succesorala a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. Deci, defunctul poate să vrea o dezmoștenire, dar ea nu va fi niciodată integrală.
Mostenitorii rezervatari sunt acele persoane care au dreptul la o parte din moștenire, indiferent dacă au fost dezmoșteniti sau dacă defunctul a dispus de bunurile sale prin liberalități (adică prin donații în timpul vieții sau prin legate – prin testament).
Sunt moştenitori rezervatari:
- soţul supravieţuitor
- descendenţii, respectiv copiii
- ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (parintii).
Reducțiunea testamentului excesiv sau atacarea ori contestarea
Dacă testamentul (donația) este excesiv, adică încalcă rezerva succesorală, se poate solicita reducțiunea. Sau, în termeni populari, se poate ataca în instanța de judecată testamentul sau donația. Așadar, copiii sunt moștenitori rezervatari. Asta înseamnă că legea stabilește în favoarea lor o cotă (numita „rezerva succesorală”) ce nu poate fi încălcată de părintele lor prin donații sau testamente.
Reducțiunea se face în natură (copilul respectiv va primi o parte din bun) sau prin echivalent. În această ultimă situație copilul va primi o sumă de bani numită „sultă” de la beneficiarul testamentului sau al donației.
Deci, printr-un testament, părintele nu poate lăsa absolut tot ce are, unei alte persoane, în detrimentul copilului.
În concluzie, nici copiii ca descendenți, nici ascendenții privilegiați (părinții defunctului) și nici soțul supraviețuitor nu pot fi dezmoșteniți în totalitate prin voința defunctului. După cum am explicat până acum, pentru că aceste trei categorii de moștenitori au rezervă succesorală. Ei pot contesta în justiție testamentul (legatul, donația) pentru dobândirea părții din moștenire care reprezintă rezerva lor succesorală. Bineînțeles, în limita acesteia de maxim jumătate din cât ar fi avut dreptul.
» Citește și un răspuns pe o speță de moștenire și testament