Executare silita la hotărâri judecătorești cu minori. Abuzul emoțional

executare silita minori
avocat timisoara: hotarare judecatoreasca privind minorii

Despre executare silita în cazul hotarârilor judecătorești cu minori vaem sediul materiei în art. 910-913 Cod Procedura Civila care reglementează, pentru prima dată în legislația românească, procedura executării hotărârilor judecătorești referitoare la minori, precum:

  • stabilirea locuinţei minorului;
  • darea în plasament;
  • înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept;
  • exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul şi alte măsuri prevăzute de lege.

Etapele procedurii

În baza titlului executoriu care cuprinde măsuri privitoare la minori, creditorul – unul dintre părinți sau chiar amândoi în situația cererii de înapoiere a minorului de la persoana care îl ţine fără drept – se adresează executorului judecătoresc.

Acesta din urmă va inainta dosarul instantei de executare pentru incuviintarea executarii. Apoi va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării, împreună cu o somaţie. În somație se va comunica acestuia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării minorului de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu (art. 909 alin. 2 NCPC).

În cazul în care debitorul nu se conformează somației și nu execută obligația într-un termen de 10 zile de la primirea somației, executorul, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare. Aceasta va putea dispune, printr-o încheiere definitivă, aplicarea unor penalități de la 100 la 1.000 de lei, stabilite pe zi de întârziere.

Dacă în cel mult trei luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu își execută obligația sau dacă, fiind de rea-credință, ascunde minorul, executorul judecătoresc va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. 911 alin. 2 din NCPC).

Dacă debitorul refuză în continuare să execute obligatia de predare a minorului, la expirarea unui termen de o lună de la comunicarea încheierii instanței prin care a fost obligat la plata penalităților se va proceda la executare silită care se va efectua numai în prezența unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, dacă se consideră necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta.

O regulă importantă este prevăzută de art. 910 alin. 4 NCPC. Acesta stabilește că nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

În situația în care minorul refuză în mod categoric să-l părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, executorul va întocmi un proces-verbal care va fi comunicat părților și reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, fără insa a ridica minorul de la părintele debitor al obligației.

In aceasta situatie, D.G.A.S.P.C va sesiza, potrivit art. 912 alin. 2 NCPC, instanța competentă de la locul unde se află minorul pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.

La finalul programului va fi întocmit, de către psihologul numit de instanță, un raport care se va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

In cazul în care psihologul va constata, în urma consilierii minorului, că pentru protejarea interesul acestuia, cel mai bine este să rămână alături de debitor, sub condiţia ca acesta să nu prezinte niciun pericol pentru creşterea şi educarea normală a minorului, instanța nu va putea decât să ia act de concluziile raportului întocmit și să dispună comunicarea acestuia.

Este important de mentionat ca instanta nu poate modifica in vreun fel masurile dispuse initial prin titlul executaoriu.

Etapa finală a procedurii

Ultima etapa a procedurii constă în reluarea executării silite după primirea de către executor a raportului întocmit de psiholog. Modalitatea de executare este similară celei descrise la pc.4 , precizându-se, însă, la art. 912 alin. 5 NCPC, că dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, singura posibilitate va fi sesizarea, de către creditor, a instanţei competente de la locul unde se află minorul, în vederea aplicării unei penalităţi în condițiile art. 905 alin. 2 şi 4-6 NCPC (de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere), iar dacă după 3 luni de la data comunicării încheierii, debitorul nu execută, instanţa, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu.

Este de mentionat faptul ca si in aceasta procedura primeaza interesul superior al minorului, in sensul ca trebuie avută în vedere și opinia acestuia, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, potrivit art. 2 alin. 6 lit. b din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Alienarea parentală

Exista in practica, insa , nenumarate situatii in care poate fi vorba despre sindromul/fenomenul alienarii parentala, minorul refuzand practic sa aiba orice fel de legaturi cu unul dintre parinti, chiar daca exista o hotarare judecatoresca de stabilire a domiciliului minorului sau stabilire program de vizita.Acesta este procesul și rezultatul manipulării psihologice a unui copil de catre un parinte (de obicei cel cu care locuieste) față de celalalt părinte sau un alt membru al familiei, copilul aratand teamă nejustificată, lipsă de respect sau ostilitate. Practica de alienare parentală încalcă dreptul fundamental al copilului ori adolescentului de a avea o viață de familie sănătoasă, deteriorează relațiile afective cu părintele sau cu alți membrii ai familiei și constituie o formă de abuz emoțional grav asupra copilului ori adolescentului, prin încălcarea drepturilor aferente exercitării autorității părintești sau a celor privitoare la tutelă sau custodie.

» Cine primește locuința după divorț

» Răspunderea părintească și încredințarea copilului