Emil Bărbulescu, nepotul de soră al lui Emil Ceaușescu , despre care aflăm că a fost o vreme și avocat, s-a dus să-și întâlnească neamurile din Scornicești aflate pe tărâmul umbrelor.
Moartea lui la 58 de ani nu este importantă pentru tinerii avocați decât, poate, ca exemplu pentru ce a putut face un regim de dictatură cu viața oamenilor și în consecință ar putea fi un reper pentru valorile democrației.
Nepotul lui Ceaușescu a reușit să stârnească în presa românească un adevărat val de relatări despre cel care s-a pretins la un moment dat și avocat, deși nu este vorba decât de un produs ratat din acest punct de vedere. Adevărul este că, prin trecerea în neființă a lui Emil Bărbulescu s-a mai dus un subiect de senzațional ieftin, căci cine ar mai fi în stare să-și pună în curtea casei un bust al lui Ceaușescu!? Evident, neamurile ar fi capabile. Dar… cine a fost Emil Bărbulescu?
Martorii și oamenii din oraș, toți suporterii postumi ai acestuia spun că a fost un om bun, că el nu a profitat de faptul că e nepotul lui NC… Avocatul Emil Bărbulescu a fost de fapt un ofițer de miliție care, înainte de 1989, la vârsta de 28 de ani conducea structurile de miliție și securitate din județul Olt. Aceasta a fost neimplicarea lui în viața publică! Apoi, cel care după 89 a primit un puternic șut în fund, a ajuns în „avocatură și s-a retras” nu pentru că nu l-ar fi lăsat ceilalți avocați, ci pentru că n-avea studii de drept. Acesta este motivul, trecut sub tăcere cu inconștiență de marii jurnaliști.
O altă dovadă a „neimplicării politice” a lui Emil Bărbulescu a fost ceea ce singur mărturisea într-un interviu prin anii 2000, cum că ale lui ar fi fost proiectele de înființare la Scornicești ale unei judecătorii și o „unitate importantă a procuraturii”, proiecte abandonate însă în anii de după 1989.
Cum a devenit avocat? Este un lucru puțin știut de tinerii de azi, anume faptul că înainte de 1989 existau tot felul de facilități pentru cozile de topor ale regimului, respectiv ca după un anumit număr de ani, ceva simbolic în orice caz, un ofițer de miliție putea să intre în avocatură. Exemplele despre binefacerile dictaturii ar putea continua, însă nu e cazul să depășim cadrul acestui site.
Cam acesta a fost adevărul, pe scurt și în esență, despre istoria unui avocat ratat. Despre morți, însă, neapărat numai de bine!?
