Unul dintre infractorii consideraţi a fi foarte periculoşi a apărut fără avocat de nenumărate ori in faţa judecătorilor din New York. Este vorba de septuagenarul Allan P. Haber, unul din cazurile extraordinare ale justiţiei americane dar şi a puterii de transformare a omului, un elocvent caz de vis american, în ţara unde se poate orice, unde-ţi este îngăduit să poţi fi orice doreşti dacă şi munceşti ca să ajungi unde ţi-ai propus!
Allan P. Haber este unul dintre rarisimele cazuri de avocaţi americani care au fost infractori înainte de a pleda la bară. Înainte de a deveni avocat, Haber a petrecut mai bine de zece ani în spatele gratiilor, fiind închis printre altele la Sing Sing şi la Rikers Islands.
Istoria şi cariera de avocat a fost însă pentru Haber una relativ târzie, el devenind profesionist într-ale legii abia după vârsta de 40 de ani. Domnul Haber declara într-un interviu pentru NY Times amintindu-şi cum a devenit avocat după o copilărie furtunoasă şi tipică pentru zonele rău famate din Manhattan, că şi-a câştigat existenţa vânzând droguri şi fiind cărăuş în traficul de arme. În acest fel a intrat încă de pe la 17 ani în primele centre de educaţie corecţională.
Viitorul avocat a fost chiar unul dintre promotorii falsurilor în traficul cu heroină, el fiind adept al „botezului” aplicat prin diluţia cu chinină şi lapte praf. Drogurile erau furnizate de mafia organizată, iar Haber, adăugând astfel „plusvaloare creativă”, a reuşit să-şi cumpere cam tot ce i-a trebuit pentru a-şi satisface poftele tinereţii. Dacă a reuşit să profite oarecum de pe seama mafiei, nu a scăpat însă de braţul lung al legii, iar acum am putea spune că se prefigura nevoia acută a cunoaşterii sistemului judiciar american, fără a şti însă că va avea un strălucit viitor în profesia de avocat.
Între 1967 şi 1974 Haben a acumulat pedepse cu închisoarea ce ajungeau la 12-14 ani, îşi aminteşte avocatul în interviul pe care l-am citat. Totuşi, datorită bunei sale purtări din închisoare a făcut doar puţin peste 10 ani din condamnări. Spre deosebire de savanţii puşcăriilor româneşti, Haben şi-a desăvârşit studiile în închisoare, tot acolo a urmat şi cursurile facultăţii de Drept absolut necesare pentru a fi avocat.
Momentul în care s-a gândit că ar putea practica avocatura a venit aşadar în mod firesc. Despre cât este de firesc firescul ca un puşcăriaş să ajungă să pledeze pentru alţii, o spune chiar Haben: „Am simţit nevoia să fiu mai deştept decât inamicul meu, adică decât procurorii care mă urmăreau în permananenţă!” Mărturisind totuşi că nu credea că va putea practica vreodată adevăratele servicii de avocat.
Haber, după ce s-a gândit că totuşi e cazul să renunţe la „cariera” infracţională şi-a ţinut ascuns micul său secret vreme de 30 de ani, deşi spre deosebire de legislaţia altor state New Yorkul nu are restricţii de cazier penal în intrarea în profesia de avocat. Haber: „Să fim serioşi, cine ar fi avut încredere într-unul care a fost chiar el condamnat şi client al închisorilor! Dar de ce nu, mi-am zis eu, oricine merită o a doua şansă!”
În fine, după ce a practicat jobul de avocat din oficiu… Haber şi-a deschis propriul cabinet de avocatură, iar acum, pe culmile succesului şi retras la pensie îşi permite să spună: am fost traficant de droguri şi m-am pensionat ca avocat!
