cerere de consultatie juridica:
„Buna seara, aş dori să vă spun că intenţionez să divorţez de soţul meu, după 23 de ani de căsnicie, timp în care am făcut şi copil de 16 ani. El a luat-o pe calea băuturii şi de trei ani o ducem tot aşa. Ideea este că i-am spus că nu mai vreau, de nenumărate ori, dar promitea mereu că se-ndreaptă şi după trei zile o luam de la capăt. El nu vrea să divorţeze, pur şi simplu se opune dar eu nu mai vreau să trăiesc cu un beţiv. Cum să procedez? Apoi, chiar dacă obţin cumva divorţul, noi avem împreună o locuinţă cu o cameră şi o bucătărie. Închipuiţi-vă ce iad este! A spus că e dispus să-mi lase mie totul cu condiţia să dau copilului când va fi major. Da, sunt şi eu de acord cu asta, dar dacă locuinţa va trece pe numele meu, aş putea să-l evacuez? După divorţ, evident… Multţumesc, sper să-mi răspundeţi şi să-mi daţi o soluţie… Toate cele bune…”
răspuns:
Apreciem ca motivul invocat de dvs. este suficient pentru a obtine divortul. Dacă, în cadrul procesului de divorţ, se soluţioneaza şi cererea de împărţire a bunurilor comune, în sensul că imobilul ce a format obiectul partajului va este atribuit in proprietate, ca efect al discutării dreptului de proprietate şi al atribuirii imobilului, celălalt soţ işi pierde dreptul de folosinţă. La fel si in situatia in care, dupa divort, partajul bunului se realizeaza, de comun acord, la un birou notarial. Evacuarea soţului din locuinţă se poate obtine pentru lipsa titlului locativ.
